Conferinţa Internaţională de Studii Teatrale, Ediţia a XVI-a

Teatrul: de la secret la confesiune   11-12 decembrie 2015, Tîrgu-Mureş, România

Conferinţa Internaţională de Studii Teatrale, Ediţia a XVI-a

Experienţa teatrului, formele sale, ingenue uneori, contestatare alteori, închiderea artisticului în sine, spargerea graniţelor – toate acestea se supun căutării, cunoaşterii, aflării Adevărului. Scena îşi alocă (şi nu de puţine ori îşi arogă) dreptul de a desluşi intrările în (şi ieşirile din) spaţiul realului, adică de-a releva sensul existenţei, dincolo de realitatea platoului de joc. Astfel, arta reprezentaţiei se manifestă ca o permanentă căutare, exersată fie în aria secretului (un secret care refuză să iasă la lumină), fie în cea a confesiunii duse până la capăt (neintimidată de consecinţele rostirii). În teatru, confesiunea are atributele jurnalului, în măsura în care, afirmă Maurice Blanchot, „sinceritatea reprezintă exigenţa pe care ar trebui să o atingă, dar nu şi să o depăşească”.

Însă, ne întrebăm în ce măsură secretul şi confesiunea intervin în procesul creaţiei, al punerii în scenă, reordonând evenimentele scenice, sensul şi semnificaţia lor? Cât de mult cele două opţiuni diluează sau, dimpotrivă, consolidează frontiera care separă platoul de joc de sala spectatorilor? În ce fel drama – sau, astăzi, performance-ul postdramatic – este perturbată în datele sale constitutive de o schimbare a centrului de gravitaţie sau de o schimbare a gradului de transparenţă a mesajului? Care este rolul pe care îl joacă obiectul scenic în economia reprezentaţiei, prin vizibilul şi/sau revelatul artistic, dar şi prin soluţiile, tot mai des apelate astăzi, ale intermedialităţii? Există, în teatru, un consens şi o „conduită” legate de conceptele de „închidere” şi „deschidere” (în egală măsură estetică şi ontologică), dar şi în ceea ce priveşte relaţia dintre secretele imaginarului şi confesiunea imaginalului? Putem învedera, în acest fel, o etică a reprezentaţiei şi a teatrului participativ, în (dez)acord cu o morală socială, politică, religioasă etc? Îşi restaurează spectatorul statutul de „privitor”, trasnformându-l, în cele din urmă, într-unul de „voyeur”? Munca actorului cu sine se pliază pe secretele personajului / mărturisirea interpretului? Iată doar câteva întrebări la care sunt invitaţi să răspundă toţi cei preocupaţi de o abordare inter- şi transdisciplinară a fenomenului teatral.

Conferinţa noastră îşi propune să aducă într-un acelaşi spaţiu de discuţie cadre didactice, cercetători şi doctoranzi. Rezumatele propuse (maximum 400 cuvinte), în limbile engleză sau franceză, precum şi coordonatele instituţionale şi profesionale ale autorului vor fi trimise pe email (document Word) către Sorin Crişan (si_crisan@yahoo.com) şi Ildikó Ungvári Z. (iungvariz@gmail.com), anterior datei de 01 octombrie 2015. Limbile de lucru ale conferinţei sunt engleza şi franceza. Pentru lucrările în care fenomenul tratat se îmbină lăuntric cu specificul culturilor română sau maghiară oferim posibilitatea organizării de secţiuni separate în cele două limbi. Selecţia lucrărilor participante va fi făcută de către comitetul ştiinţific al conferinţei, decizia fiind anunţată până la 15 octombrie 2015. Lucrările prezentate vor fi publicate în revista de studii teatrale „Symbolon”.