APEL LA CONTRIBUȚII
CORP ȘI PUTERE ÎN ARTELE SPECTACOLULUI
Forma de reprezentare vitală a teatrului o reprezintă corpul – iată o afirmație care a devenit aproape un loc comun în studiile recente. Pornind de la celebra frază rostită de Anne Ubersfeld, „Le théâtre est corps“, și trecând prin experiențele majore ale creatorilor secolului XX – Gordon Craig, Adolphe Appia, Antonin Artaud, Jerzy Grotowski, Peter Brook etc. –, noțiunea de corp a devenit tot mai des apelată din perspectiva puterii, fie ea ontologică, ideologică sau artistică (a regizorului sau a actorului). Teatrul și puterea își dau întâlnire în experiența comună a datului scenic. Sau, cu alte cuvinte, scena reprezintă locul puterii, fie al celui învederat de actul artistic, fie, dimpotrivă, al celui în care creația renunță la principiile sale estetice în favoarea retoricii ideologiei. Căutându-și resursele de validare dincolo de sine, teatrul plasează corpul actorului în câmpul experiențelor și într-o rețea de relații disimetrice, care nu se rezumă la facticitatea lucrurilor și a întâmplărilor, ci deschide trasee care pretind întoarcerea la esență. Există, desigur, și o tentație fenomenologică, de analiză a relației teatrului cu puterea prin descifrarea palimpsestului creației, din ceea ce se ivește în orizontul scenei, dincolo de presupozițiile conceptuale, dincolo de înlănțuirile cauzale, cu alte cuvinte, din simpla perspectivare a unei „întâmplări“ ce ia naștere în fața spectatorilor. Este vorba despre o manifestare a teatrului ca ființă, din perspectiva conștiinței și a intenționalității, la care creatorii recurg pentru a-și înnobila cu veridicitate opera scenică. Puterea – ea însăși aflată la limita dintre real și ficțiune – nu se poate elibera de condiționările relației, chiar și atunci când punerea în act a experienței teatrale relevă o predispoziție pentru poetic și/sau pentru soliloc. Dar în ce măsură spectacolul de teatru urmează sau se opune comandamentelor puterii și în ce fel este deturnată estetica reprezentației prin recursul la opoziția manifestă sau chiar la frondă? Se mai păstrează interesul pentru libertatea expresiei artistice în contextul suspendării tabuurilor și a nivelării frontierelor dintre arte? Care este perspectiva istorică a relației dintre teatru și diferitele instituții ale puterii? Putem vorbi de o condiționare a evoluției formelor artistice în funcție de angrenajele puterii sau de constructele sociale ale acesteia? Iată doar câteva întrebări la care sunt invitați să răspundă cercetătorii, cadrele didactice, doctoranzii și toți cei preocupați de tema enunțată.
Propunerile de lucrări vor fi trimise până la data de 5.01.2022, la adresele: tarekamine64@yahoo.com; tiberius.vasiniuc@theatre-research.ro; si_crisan@yahoo.com. Ele vor trebui să cuprindă:
- autorul/autorii articolului + o notiță bio-bibliografică;
- titlul lucrării;
- rezumat în limba engleză, de maximum 300-350 de cuvinte;
- 5 cuvinte cheie;
- afilierea instituțională a autorului/autorilor.
Data de răspuns cu privire la acceptarea/neacceptarea lucrărilor pentru publicare: 25.01.2023. Autorii lucrărilor acceptate pentru publicare vor primi informații detaliate cu privire la forma de redactare a articolelor.
Data limită de trimitere a lucrărilor acceptate pentru publicare: 15.03.2023. Acestea vor fi supuse avizului comitetului de redacție.
Data limită de trimitere a versiunii definitive: 15.04.2023.
Apariția numărului special al revistei este prevăzută pentru octombrie 2023.
Limbile de redactare a articolelor: engleza și franceza.
Articolele acceptate pentru publicare vor apărea într-un număr special al revistei Cercetări teatrale, revistă indexată CEEOL și editată de Institutul de Cercetări Teatrale și Multimedia, al Universității de Arte din Târgu-Mureș.