ISTORIA FILMULUI MAGHIAR LA TÂRGU MUREȘ
Duminica, 26 martie de la ora 19 continuă seria de proiecții de filme la Universitatea de Arte. Institutul Balassi - Institutul Maghiar din București împreună cu Universitatea de Arte din Târgu Mureș, U.D.T.M. - MADISZ județul Mureș, Asociația Culturală K’Arte și Arhiva Naţională și Institutul de Filme din Ungaria (MaNDA) a inițiat seria de proiecții cu titlul 120 de ani de Istoria Filmului Maghiar. Seria cuprinde 11 filme care se proiectează şi la Târgu Mureș şi care prezintă câte un regizor de renume sau câte o epocă cinematografică importantă din istoria filmului maghiar.
Sarajevo
1940, dramă, 81 min., subtitrat în limba română
Regia: Ráthonyi Ákos
Scenariul: Radványi Géza, Szatmári Jenő
Imaginea: Vass Károly
Muzica: Fényes Szabolcs
Distribuţia: Tasnády-Fekete Mária, Tímár József, Kiss Ferenc, Berky Lili, Ladomerszky Margit
O raritate a cinematografiei maghiare dinainte de 1945, pentru că abordează într-un mod surprinzător de îndrăzneţ şi cu exigenţă remarcabilă o tematică foarte sensibilă: vâltoarea, tensiunea, prejudecăţile, suspiciunile numeroaselor naţiuni de pe teritoriul Ungariei Mari dinainte de Primul Război Mondial.
În film suntem martorii unei povești de dragoste care începe la defilarea festivă organizată în cinstea lui Franz Ferdinand la Sarajevo, poveste care servește la o introspecție în societatea europeană la început de secol XX.
* * *
„Filmele artistice maghiare având ca temă Primul Război Mondial aduc în atenţia spectatorilor în cele întâmplate în spatele frontului, nu pe front. Din peliculele maghiare care evocă Primul Război Mondial putem afla foarte puţin despre evenimentul istoric în sine, dar mult mai multe despre epoca respectivă. Războiul este mai degrabă un pretext pentru probleme sentimentale sau pentru desluşirea tainelor sufletului omenesc. Şi în poveştile-şablon ale filmului mut se utiliza frecvent motivul-duplicat care dezvăluie conexiuni psihologice. Războiul atacă logica vieţii normale, eul superior este destrămată de sfera instinctului distrugător, ca după aceea viaţa să continue într-o nouă albie. Seria de evenimente deopotrivă tulburătoare şi mângâietoare asociază cu filmele de război genul romanţelor tragice.
Cel mai bun film al epocii, pe tema Primului Război Mondial, este Sarajevo, de Ráthonyi Ákos. Însăşi tema filmului este unul izbitor: situaţia beligerantă influenţează în fond soarta unei femeii maghiare care se zbate între dragostea pentru logodnicul ei ungur şi pictorul rus cunoscut în ultima clipă dinaintea căsătoriei. În faţa logodnicului se dă de gol prin descrierea vizitei moştenitorului de tron ca fiind un eveniment frumos şi memorabil. Pentru că în loc să fie la primirea alaiului princiar, şi-a petrecut ziua cu noua sa dragoste. Celelalte momente ale războiului, recrutările, rănirile, prizonieratul de război, evadările sunt elemente însoţitoare ale unei întâmplări în fond psihologice. În figura pictorului ucrainean – de fapt un nobil înstărit, cu gospodărie mare – cunoaştem un bărbat cu o generozitate similară nobililor maghiari, care văzând dragostea stăruitoare a rivalului şi zbuciumul fiinţei iubite, înlesneşte el însuşi evadarea celor doi din prizonieratul de război şi al dragostei spre casă şi căsătorie.
Un aspect important în ce priveşte elementele formale ale filmului este faptul că personajul negativ este arătat totdeauna dintr-un unghi oblic, ba chiar la un moment dat, când intră în scenă unghiul de filmare se schimbă treptat. Pelicula conţine însă imagini şi mai sofisticate, nemaivorbind de imaginile din exterior din Ucraina. Sarajevo este un film profund psihologic, care evocă atmosfera şi figurile marilor romane ruseşti ale secolului al XIX-lea, şi care în contradictoriu cu Cafe Moscova nu necesită prelucrare hollywoodiană, pentru că satisface pe deplin cele mai stricte cerinţe ale genului de melodramă.”
Gelencsér Gábor: Mesék a hátországból (Povestiri din spatele frontului), Filmvilág 2014/8
Interesant în acest film este faptul că, prezentând diferite popoare europene, caracterele sunt internaţionale, şi totuşi cu toţii vorbesc limba maghiară şi se înţeleg perfect din punct de vedere lingvistic (nici scenograful şi nici regizorul nu au simţit nevoia ca personajele să vorbească în propria lor limbă, în vederea prezentării mai fidele a caracterelor). Din punctul de vedere al tematicii şi al viziunii, istoricii de film aseamănă Sarajevo de Casablanca, şi-l menţionează ca un predecesor al acesteia din urmă: în triunghiul amoros bărbatul părăsit îi ajută pe îndrăgostiţi să ajungă acasă.
Această peliculă este cel mai bun film realizat înainte de 1940 pe tema primului Război Mondial, dar şi cel mai bun film pe această temă din istoria cinematografiei maghiare. Experienţa vie a monstruozităţilor celui de-al Doilea Război Mondial şi trauma produsă în sufletele oamenilor de această deflagraţie i-a făcut pe cineaşti să uite un timp de problematica primului Război Mondial.
Ráthonyi Ákos (regizor, producător; 1909, Budapesta – 1969 München)
După susţinerea examenului de bacalaureat în 1927 pleacă la Londra, devenind actor şi regizor secund la British International Pictures. În 1929 se mută la Hollywood unde lucrează la Fox, apoi la Paramount. Se mută la Paris unde lucrează ca regizor secund al lui Korda Sándor (Alexander Korda), iar în 1933 este angajat de firma americană RKO în calitate de scenarist. În 1935 se întoarce în Ungaria şi în iunie 1936 fondează, împreună cu Engel György firma Focus Film Kft., apoi în 1937 firma Objectiv Film. Până în anul 1947 regizează şi produce filme în Ungaria, apoi se mută în Germania de Vest, unde regizează până la sfârşitul vieţii.
Din 1936 regizează o serie de comedii de mare succes, în rolul principal fiind în cele mai multe cazuri soţia sa, Tolnay Klári (A hölgy egy kissé bogaras, Egy csók és más semmi, A szerelem nem szégyen, Katyi, etc.), iar în 1943 a doua sa soţie, Pelsőczy Irén (Jómadár, Anyámasszony katonája, Muki). În 1942 regizează două filme în Italia, ale căror scenografie sunt scrise tot de el (Una volta alla settimana, La fortuna viene dal cielo). În pelicula intitulată Muki regizorul interpretează rolul directorului unei fabrici de maşini italiene. După cel de-al Doilea Război Mondial Ráthonyi mai regizează un film în Ungaira: Aranyóra, iar după emigrare în RFG turnează mai multe comedii (Angyal estélyi ruhában, Kedves szélhámosnő). În ultimii ani regizează filme erotice (Szűz másodkézből, Vetkőzz le, baba!).