Născută la Brașov într-o familie mixtă (germană și română), Elise Wilk este una dintre cele mai jucate autoare dramatice ale generației ei în România.

În 2008, s-a numărat printre câştigătorii concursului dramAcum5 cu primul ei text de teatru, „S-a întâmplat într-o joi”. De atunci, textele ei sunt montate în teatre din România şi din străinătate (Germania, Austria, Elveția, Franța, Italia, Grecia, Cipru, Rusia, Ungaria, Bulgaria, Georgia, Cehia, Polonia, Finlanda, Serbia), fiind traduse până acum în 15 limbi și publicate în opt țări.  

Este autoarea a peste 20 de piese de teatru care au câștigat premii importante în România, dar și în străinătate, cel mai recent fiind Premiul Aurora pentru dramaturgie Est-Europeană, obținut în 2022 în Polonia pentru piesa Dispariții.

Revista Forbes Romania a numit-o printre tinerii trendsetteri ai anului 2014, Decât o Revistă printre cei 100 de oameni pentru România de mâine (2018), iar în 2019 primește distincția Personalitatea anului în diaspora germană din partea Internationale Medienhilfe.

A participat în programe internaționale ca Forumul Tinerilor Autori Europeni din cadrul Bienalei de Teatru de la Wiesbaden, Germania (2014), Hot Ink la Teatrul Lark din New York (2015), Fabulamundi. Playwriting Europe (2013-2020), GalataPerform Istanbul (2021), What Europe dreams about (Belgrad 2024) și Fabulamundi.New Voices (2023-2025).

Traduce în limba română dramaturgie germană contemporană și este membră a comitetului german din cadrul rețelei Eurodram.

Cu mult înainte ca un spectacol să existe, a existat o idee în mintea cuiva. Și această idee se transformă în cuvinte, iar apoi cuvintele se transformă în piesă de teatru.

Dacă un spectacol e o casă, atunci textul e fundamentul pe care casa e construită. Cu cât textul e mai solid, cu atât echipa artistică va putea construi mai bine în continuare. De aceea, pentru mine textul e cel mai important element al unui spectacol.

De la o idee a pornit și Pisica verde, unul dintre cele mai cunoscute texte ale mele. Dintr-o mică sală de curs a Universității de Arte din Târgu-Mureș, unde am scris primele rânduri fiind studentă la Mastertul de Scriere Dramatică, povestea imaginată de mine a ajuns pe scena celui mai mare teatru din Elveția, și de acolo în toată Europa.

E o piesă atipică- acțiunea nu „se întâmplă“, ci e povestită, nu există dialoguri ci doar monoloage intercalate, e un mix de poezie, proză și teatru care a marcat un moment de cotitură în felul în care scriam până atunci. Probabil acest lucru nu s-ar fi întâmplat dacă n-aș fi simțit toată încrederea și n-aș fi dobândit curaj să scriu „altfel” din partea Alinei Nelega.

Eu nu veneam din lumea teatrului, iar întâlnirile pe care le-am avut la Târgu Mureș și care au fost facilitate de masterat s-au concretizat mai târziu în colaborări și adevărate prietenii artistice.

Astfel de întâlniri doresc să le facilitez astăzi, împreună cu Maria Manolescu, studenților noștri.

Vrem să-i ajutăm să-și găsească vocea, să-și perfecționeze scrisul, le oferim instrumentele necesare ca să cunoască regulile pentru ca mai apoi să le poată încălca :).

Aș vrea să dau mai departe ce am primit și eu la început de drum: să încurajez studentele și studenții să scrie texte care sparg bariere, care inovează în structură, care rup convențiile dar care mereu spun o poveste puternică, relevantă pentru ziua de azi.

Autoare dramatică și prozatoare, Maria Manolescu a absolvit Masterul de Scriere Dramatică UNATC (2007), a câștigat a treia ediție a concursului dramAcum în 2006, cu textul With a Little Help from my Friends și a participat la Rezidența Internațională de dramaturgie de la Royal Court Theatre (2007). Câteva din cele mai cunoscute piese ale ei sunt With a Little Help from my Friends (regia Radu Apostol, Teatrul Național Iași, 2007), Sado-Maso Blues Bar (regia Gianina Cărbunariu, Teatrul Foarte Mic Bucureşti, 2007), Ca pe tine însuți (regia Radu Apostol, Teatrul Foarte Mic, 2010), Sclavi (jucat în prezent la Suceava, în regia lui Cosmin Panaite și la Arad, în regia lui Dragoș Mușoiu), Micul nostru centenar (regia Dragoș Mușoiu, Reactor de Creație și experiment, 2019). A colaborat cu Leta Popescu Scorpia neîmblânzită (Teatrul Național Cluj-Napoca, 2023) și a scris două spectacole muzicale cu temă socială pentru Stația Teatru/Musical din Cluj-Napoca (Marele B – cabaretul despre burnout și, în 2024, Marile A – cabaretul despre adicții). Scrie și proză, cel mai recent roman al ei fiind Vânători-culegători (Polirom, 2019) și e prezentă în antologii de proză scurtă precum Kiwi – Granițe (Polirom, 2022)și Retroversiuni (Paralela 45, 2023). În 2019 a câștigat premiul concursului de monodrame de la Bacău, precum și premiul Scena.ro pentru dramaturgie, oferit în cadrul Premiilor Sofia Nădejde. Coordonează workshopuri de scriere creativă pentru copii și ține regulat workshopuri la Creative Sundays, programul Revistei de Povestiri. Are un doctorat în teatru, cu tema Dramaturgia liminalității – de la rescrierea ritualului la rescrierea piesei. Între 2020-2023 a fost profesor asociat la Masterul de Scriere Dramatică UNATC, iar din 2023 s-a alăturat Masterului de Scriere Dramatică de la UAT Târgu-Mureș. Din 2024 este mentor la Drama 5, Rezidența de scriere dramatică a Reactor de creație și experiment. Locuiește la București, împreună cu soțul ei și fiul lor.

Scriu teatru de aproape 20 de ani și, în fiecare context în care am învățat – Masterul de Scriere Dramatică de la UNATC, Rezidența Internațională de la Royal Court Theatre și celelalte rezidențe, colaborarea cu DramAcum și cu toate regizoarele și regizorii cu care am lucrat, doctoratul – am fost interesată de cum se naște forma cea mai potrivită pentru un text. Care sunt cărțile, ideile, exercițiile, obiceiurile de lucru și cercetare și mai ales felul în care întrebările noastre și ale celorlalți ne ajută să creăm textul de teatru pe care ni-l dorim?

În 2018 am participat la Drama 5, Rezidența de dramaturgie a Reactor de Creație și Experiment, și mentoratul Alinei Nelega m-a inspirat să îmi asum și poziția de facilitatoare pentru scrisul celorlalți. Doctoratul, cei trei ani de predare ca profesor asociat la UNATC, experiența de coordonare de workshopuri cu copii și cu scriitori (la Creative Sundays) și, mai nou, poziția de mentor la Drama 5 și venirea la acest masterat creat de Alina Nelega, alături de Elise Wilk, toate reprezintă pentru mine continuarea aceleași pasiuni de a cultiva un context cât mai sigur, dar și cât mai fertil și inspirațional pentru scrisul dramatic. Iar asta vine din credința că să facem teatru și să discutăm împreună despre asta înseamnă nu doar o joacă fascinantă și un fel minunat de a ne descoperi pe noi înșine, unii pe ceilalți și tot ce e în jur, ci e și unul din modurile, atât de necesare azi, de a păstra vii gândirea critică și valorile prin care putem trăi împreună în armonie cu lumea.